Se poate întâmpla oricui

Recent, mi s-a expus subiectul traficului de persoane și al efectelor negative asupra bunăstării generale a celor care au fost exploatați de traficanți. Mi-au fost prezentate diferite tipuri de trafic de persoane și răspândirea acestora în funcție de țară și regiune. Am învățat, de asemenea, despre modalități prin care oamenii se pot transforma din spectatori pasivi în apărători activi și susținători ai victimelor. Deși majoritatea oamenilor sunt familiarizați cu noțiunea de trafic de persoane, puțini cred că acest lucru li se poate întâmpla lor sau rudelor și prietenilor lor apropiați. Există adesea o concepție eronată că doar cei cu o situație socio-economică precară, cu acces limitat la educație și informație, sau cei care provin din familii dezorganizate, pot fi traficați. Trebuie să recunosc că până de curând am fost una dintre acele persoane care nu credeau că se poate întâmpla absolut oricui. Nu credeam că anumite locuri, situații, sau oameni cu care eu, sora mea, sau cineva cunoscut a interacționat la un moment dat în viață ar fi putut duce la o situație de trafic de persoane. Nu credem că ni se poate întâmpla până în ziua în care se întâmplă. 

Acum 18 ani, sora mea a fost abordată într-un club de noapte de un cuplu foarte prietenos, de vârstă mijlocie, care încerca să poarte o conversație cu ea și să-i pună întrebări personale. Erau străini și susțineau că sunt turiști care au călătorit mult prin lume, și care se îndreptau acum spre Statele Unite ale Americii. Au convins-o pe sora mea să le dea adresa ei poștală, susținând că ar dori să păstreze legătura cu ea pentru că vorbește foarte bine limba engleză și s-ar putea să aibă un loc de muncă pentru ea. Sora mea, care avea doar 17 ani la acel moment, a fost impresionată de bunătatea lor și de dorința de a o ajuta să-și găsească un loc de muncă. Aș vrea să subliniez că acest lucru se întâmpla în 2003 și, la momentul respectiv, puțini ar fi pus la îndoială integritatea străinilor care vizitau România.  La o săptămână după întâlnirea cu acest cuplu adorabil, a primit o scrisoare de la ei, tocmai din SUA, informând-o că ar dori să o invite în Statele Unite să călătorească cu ei, și să discute despre viitorul ei și despre ajutorul pe care i-l pot oferi. Anexaseră, de asemenea, o bancnotă de 100 de dolari. Desigur, aceasta ar fi putut fi o ofertă sinceră, dar această situație este, de asemenea, una care ar putea duce la o situație de trafic de persoane. Nu putem decât să speculăm asupra intențiilor lor și sper că nimeni nu e ademenit și înșelat de un asemenea comportament.

20 de ani mai târziu, încă mă surprinde să aflu că nici în prezent nu există măsuri stricte în ceea ce privește limita de vârstă a tinerilor care intră în cluburi de noapte și restaurante, și că nu are loc nicio verificare a documentelor la intrarea în aceste localuri. Deși limita de vârstă pentru consumul de băuturi alcoolice și pentru acces în cluburi este de 18 ani, am auzit recent că o fată de 12 ani a invitat niște prieteni la un restaurant scump, unde a plătit cu cardul de credit al tatălui ei, pe care îl furase cu o noapte înainte. Mă gândesc ce ținte ușoare ar fi putut fi pentru traficanții de persoane care profită de astfel de oportunități: copii, singuri, într-un restaurant plin de adulți, probabil depășind cu mult ora lor de culcare. De asemenea, mă întreb, în primul rând, de ce li s-a permis să intre și de ce nimeni nu le-a cerut actele de identitate sau nu i-a întrebat dacă sunt însoțiți de un adult? Cine își asumă responsabilitatea? Fiecare persoană care trăiește în societate joacă un rol în prevenirea traficului de persoane și în protejarea copiilor, adolescenților și adulților din jur. 

Copiii și adolescenții pot fi rebeli uneori și nu se gândesc întotdeauna la consecințele acțiunilor lor. Prin urmare, cred că este important ca adulții să respecte regulile în încercarea de a-i împiedica pe tineri să se expună unor situații riscante. La fel cum interacțiunea surorii mele cu acel cuplu ar fi putut fi evitată dacă i-ar fi fost refuzată intrarea în club din cauza vârstei, în același mod, acei copii ar fi putut fi mai bine protejați împotriva unei astfel de expuneri timpurii la un mediu care s-ar putea dovedi nesigur pentru ei. 

Apel la acțiune 

E nevoie ca toate țările să fie vigilente atunci când vine vorba de combaterea traficului de ființe umane, însă România este o țară cunoscută drept țară de origine (sau sursă) în Europa și, ca urmare, această nevoie de protecție și de vigilență e cu atât mai mare. Trebuie să fim de 10 ori mai vigilente față de alte țări, respectiv să demonstrăm traficanților că luăm măsuri pentru a pune capăt acestei practici oribile. Este extrem de important să se întreprindă acțiuni colective pentru a descuraja traficul de persoane și pentru a proteja persoanelevulnerabile de posibilitatea de a fi expuse unor situații riscante. Este îngrijorător să vedem că pe website-uri precum https://www.protection-of-minors.eu/en/rquest/3, nu sunt furnizate informații despre legislația din România privind accesul minorilor în restaurante sau cluburi de noapte Dacă există astfel de reguli, acestea ar trebui să fie diseminate publicului, regulile stricte ar trebui să fie impuse și puse în aplicare. Controalele aleatorii ale poliției, precum și amenzile și sancțiunile aplicate proprietarilor acestor localuri, i-ar putea descuraja pe ei și pe angajații lor să mai permită accesul minorilor în incita localurilor pe care le dețin. Este esențial ca persoanele minore aflate în această situație să nu fie amendate, întrucât dacă se află deja într-o situație de exploatare, circumstanțele pot fi complexe și să ducă, printre altele, la sclavie prin datorie și la mai mult control al traficantului. Până când vom lua aceste măsuri, infractorii vor continua să folosească aceste lacune din sistem în favoarea lor.